Alarmare anti-efractie ____________________________________
Sistemele de detecţie şi alarmare la efracţie şi agresiune sunt instalaţii compuse dintr-unul sau mai multe echipamente de centralizare şi semnalizare (numite centrale de efracţie), detectoare specifice, dispozitive personale de alertare, dispozitive de activare/dezactivare a supravegherii in partiţii, dispozitive de avertizare sonoră şi optică, dispozitive de transmitere a alarmei la centre de recepţie a alarmelor.
Sunt disponibile comercial diferite tehnologii de detecţie a efracţiei dintre care cele mai răspândite sunt:
• Detectarea mişcării unei persoane în infraroşu pasiv (detectoare de tip PIR);
• Detectarea mişcării unei persoane în spectrul microundelor;
• Detectarea spargerii geamului prin analiza acustica;
• Detectarea tăierii, escaladării sau subtraversării unui gard perimetral prin intermediul cablurilor senzitive;
• Detectarea traversării unei linii prin intermediul barierelor în infraroşu, a cablurilor optice senzitive sau a cablurilor capacitive;
• Detectarea deschiderii unei uşi, ferestre etc. prin intermediul contactelor magnetice;
• Detectarea perforarii unui perete, tavan, plaşeu prin analiza vibraţiilor.
Un sistem de alarmare la efracţie are capacitatea de a fi divizat in subdomenii (numite şi partiţii) care pot fi activate/dezactivate in mod autonom prin intermediul unor dispozitive de tip panou cu tastatură şi afişaj, panou cu cheie, cititor de carduri, broască de uşă electronică etc.
Un dintre funcţiile importante ale sistemelor de alarmare la efracţie o reprezintă transmiterea la distanţă a alarmelor, către proprietar sau a persoanelor desemnate de acesta şi, mai ales, către centre de monitorizare şi recepţie a alarmelor care coordonează echipe specializate de intervenţie.
Tendinţele moderne în Uniunea Europeană au în vedere:
• armonizarea standardelor europene privind sistemele de alarmare la efracţie şi echipamentele care le compun (familia de standarde SR/EN 50131);
• instituirea procesului de verificare a alarmelor cu scopul de a reduce ponderea alarmelor false;
• reglementarea centrelor de monitorizare şi recepţie a alarmelor (familia de standarde EN 50518);
• elaborarea unor standarde de servicii în domeniu.
